Intrebarea e daca o face cu adevarat. In general, ajutorul se rezuma la cazurile sociale semnalate, la care organizatia se autosesizeaza. O organizatie care nu-si faca reclama, s-au mai bine zis nu o doreste, pentru ca orice caz rezolvat presupune discretie. Voluntariatul ramâne asociat la noi cu munca patriotica.
O sa spuneti ca nimic nu e gratuit, ca si eu iau bani pentru acest material. Ca voluntaiatul presupune o anumita bunastare in spate si tinde spre actiuni de caritate. Este de fapt un act benevol asumat de a veni in ajutorul altei fiinte aflate in dificultate. Cu putin se poate face mult. Campania prin care se directioneaza 2% din impozitul pe venit, prin semnatura salariatului, a adunat putine fonduri pentru Crucea Rosie Bacau. Din banii strânsi in 2007 s-au pornit câteva programe, impreuna cu autoritatile locale. Au ca scop ajutorarea celor in vârsta, fara posibilitati de deplasare si a celor care au nevoie de asistenta la domiciliu dar nu necesita prezenta unui cadru medical de specialitate.
Anul 2008 a trecut. De la buget nu s-a mai dat nimic, iar cei care si-au asumat parteneriatul… tac. „Nu poti lasa un om in neputinta dupa ce i-ai intins o mâna de ajutor, spune Dan Babliuc, directorul Crucii Rosii bacauane. Mergem mai departe pentru inca trei luni, cu ultimele resurse pe care le avem. Nu sunt bani. Ne-am gândit sa tinem o evidenta in calculator a celor care depun cei 2% si a celor care ne mai sprijina cu fonduri, ceva de genul unei liste de prioritati. Are nevoie bunica sau matusa sa mearga la spital pentru analize? O transportam noi, de ce sa sune la salvare? Are cineva din familie o fractura si vrea acasa dupa ce e pus in gips? In taxi nu incape. Asiguram noi acest serviciu. De ce cu salvarea, si de ce pe banii comuniatii?“ Directorul Crucii Rosii musteste de nemultumire si are multe de spus. Noroc ca nu poate fi schimbat pe criterii politice. Presa trebuie sa ajute Crucea Rosie.
